„Înainte de război am făcut Dreptul la Iași, unde mi-am luat licența. Acolo, mi-am publicat primele începuturi.” * „Furat de încurajarea prietenilor, printre cursurile de drept roman și civil, m-am trezit poet de-a binelea”
Înainte de a ajunge student la universitatea ieșeană, George Bacovia fusese de mai multe ori în Iași, unde, în cartierul Sărărie, soră sa Ana/Aneta, urmase cursurile liceale la pensionul particular Institutele Unite. În 1898, vine să se înscrie la Școala Fiilor de Militari, însă se retrage după doar două săptămâni. Va reveni în prag de iarnă, la 1 decembrie 1907, pentru continuarea studiilor superioare juridice, găsindu-și gazdă la un dascăl de la Mitropolie.
Ieșind din curtea Mitropoliei, îndreptându-se spre Universitate, George Bacovia străbătea fosta Uliță Mare, care pornea de la Palatul Ocârmuirii, traversa strada Golia și toată Piața Unirii, fosta Ulița Sârbească, urmând să ajungă apoi la Universitate. Mai sus, se afla grădina Copou care îl îndemna la ceasuri lungi de reverie poetică. Când se retrăgea spre gazdă, se oprea la prima cafenea de pe strada Lăpușneanu (Ulița Sârbească) – loc de promenadă publică, dar și ax al politicii, redacțiilor și al mondenității întregii urbe. În unele case de pe ulița aceasta, se punea țara la cale. Nici nu și-a dat seama când a trecut timpul, ajungând la finele celui de-al III-lea an de studenție. Studiile le încheie în 1911, iar diploma de Licență în Drept a Universității din Iași o va ridica doi ani mai târziu (în iunie 1913).
La anii studenției lui George Bacovia, presa ieșeană număra diverse periodice. În pofida unei asemeni efervescențe publicistice ieșene, producția literară bacoviană își lasă semnătura în revista efemeră Versuri (1911), iar după ce va părăsi Iașul, în 1912, în Arhiva, îi apare poezia „Amurg” (Havuzul din dosul palatului mort). În pofida faptului că redactorul revistei Viața Românească era Garabet Ibrăileanu, fostul profesor de limba română al lui George Bacovia la Bacău, poetul nu a publicat vreun text literar în paginile ei.
Amintirile despre Iași îi sunt vagi, mai degrabă niște explicații despre anii petrecuți, ca student, la Iași: „înainte de război am făcut Dreptul la Iași, unde mi-am luat licența. Acolo, mi-am publicat primele începuturi. Am o mulțime de amintiri de pe atunci, dar la ce bun să le mai scormonim acum?(…) Îmi amintesc de ceata prietenilor mei, cu care ne adunam de multe ori într-o bojdeucă din mahalalele Iașilor, pentru a citi versuri, a fuma țigări și a clădi castele, care nu s-au ridicat niciodată, nici măcar în Spania” (G. Bacovia. Opere, ed. 2001, p. 444). Printre textele olografe ale poetului, unul intitulat Însemnări autobiografice, datând din 1933, publicat postum, George Bacovia își amintește: „Facultatea, cu alte greutăți materiale, am făcut-o când la București, când la Iași, unde întreținerea materială putea fi mai ușoară. La Iași, am publicat prin Arta, fiind încă la București. Apoi, acolo, la revista Versuri și proză, al cărei redactor era I.M. Rașcu”. Un alt text olograf, datând din 23 octombrie 1939, Memoriu, concentrează sec, într-o frază, perioada studențească, alături de cele preuniversitare: „Studiile primare și liceale le-am făcut în orașul natal, iar cele universitare, la București și Iași, unde am obținut diploma de licență în Drept în anul 1911”. Și mai expeditiv este într-un interviu acordat lui Eugen Jebeleanu cu ocazia sărbătoririi a 65 de ani de la naștere: „Am urmat Facultatea de Drept la Iași și București. Licența mi-am luat-o la Iași”.
Ca o motivație pentru sine, dar încurcat și mai mult de a găsi o scuză de cum a devenit poet și nu avocat, a ocolit iar adevărul: „Furat de încurajarea prietenilor, printre cursurile de drept roman și civil, m-am trezit poet de-a binelea” (op.cit. p. 444).
