Un instrument considerat de mulți români iubitori ai muzicii vechi ca fiind magic, folosită, în special, ca acompaniament în formațiile de lăutari. Puțini sunt aceia care n-au auzit de Barbu Lăutaru sau care nu au fredonat vreodată versurile „Să-mi cânţi, cobzar bătrân, ceva,/ Să-mi cânţi ce ştii mai bine,/ Că vin ţi-oi da şi bani ţi-oi da,/ Şi haina de pe mine!”. Cu un sunet aparte, diferit de al altor instrumente cu corzi ciupite, cobza este aproape exotică în orchestrele de muzică actuală.
În luna ianuarie a acestui an artistul vizual Sașa-Liviu Stoianovici, a realizat la București evenimentul „Ghizunariu: închiderea”, în care a prezentat pe larg cobzele țărănești din Moldova și Muntenia, evenimentul având la bază o documentare aplă realizată timp de aproape zece ani. Povești înregistrate audio-video, mărturii fotografice, toate sunt elemente care împlinesc construcția expoziției. Iată câteva fragmente din interviul acordat cu această ocazie publicației b365.ro, în care Sașa-Liviu Stoianovici vorbește despre “povestea celor care, cu niște sârme-ntinse pe câteva scândurele din lemn, au însoțit o întreagă lume în momentele-i de bucurie sau de cumpănă”.
Sașa-Liviu Stoianovici: „Cobzele țărănești se află de multă vreme pe cale dispariție – în fapt, ele aproape că au dispărut din lumea muzicală țărănească. Valoarea lor este mai degrabă de ordin simbolic și științific, mai puțin în plan financiar. Nefiind obiecte cu rol decorativ, „de fală”, multe cobze au fost ignorate, aruncate, puse pe foc – în genere de către cei care le-au moștenit fără să le folosească. Dar o cobză țărănească (sau una veche, chiar orășenească) poate transmite celui interesat informații utile care țin de structura și acordajul instrumentului, de „tratamentul” la care a fost supus în timpul interpretării. Mă bucur să spun însă că românul, de orice neam și religie ar fi el, a reînceput să cânte la cobză, după vreo 25 de ani în care instrumentul a căzut într-o oarecare uitare”. (sursa: https://b365.ro/povestea-unui-instrument-magic-azi-in-mijlocul-agitatului-bucuresti-la-mntr-batranii-cobzari-din-sate-prind-viata-interviu-cu-cautatorul-de-cobze-494069/)
Pe Sașa-Liviu Stoianovici, căutătorul de cobze vechi, membru al Balkan Taksim, trupa care a fost nominalizată la Premiile Music Moves Europe 2022 îl veți putea vedea și asculta pe 5 august la prima ediție Festivalului „Barbu Lăutaru”
Prin acest eveniment este adusă în fața publicului o ofertă culturală mai puțin promovată astăzi, și anume muzica țărănească autentică, contribuind astfel la redescoperirea acestui gen muzical în formele sale locale, cu varietățile, caracteristicile și rigorile sale specifice.
Organizatorii, Centrul Județean al Culturii Tradiționale Iași, își doresc să readucă în atenția și admirația publicului tradiția muzicală, să ofere încă un argument pentru a înțelege că frumusețea se hrănește din cunoașterea originilor și din vechime, că valoarea se construiește în timp.
Membrii tarafurilor care vor fi prezente la Iași fac parte din ceea ce marele etnomuzicolog Constantin Brăiloiu numea muzicanți țărani semi-profesioniști, cei care, pe lângă ocupația lor de bază de cultivatori ai pământului sau practicanți ai unor meșteșuguri, își găseau răgazul și-și dovedeau talentul necesar pentru a interpreta, la cerere, repertoriul folcloric local, acompaniind nunțile, horile de la sărbători și alte ospețe și mese mari.
Muzicile țărănești pe care le veți auzi la festival sunt cele create și recreate, apreciate și cerute de publicul din zona lor de baștină, transmise oral de generații și generații, cântate cu instrumente vechi, meșteșugite în zonă, dar și mai noi, împrumutate din tradiții muzicale vecine, sunt muzici vii prin care cultura veche se aude în prezent. Din ținutul sătmărean al Codrului până-n satele Bucovinei, din Oltenia montană în Podișul Central Moldovenesc, de la vioara cu goarnă a Bihorului la cobza din Deleni-Iași, muzica de la „Barbu Lăutaru” vă invită în același timp să vă bucurați de ritmul său simplu și vesel și să îi apreciați calitatea de veritabilă moștenire culturală.
