Anul acesta, în data de 24 mai, Muzeul Național al Literaturii Române Iași a invitat publicul la o nocturnă muzeală, cu ocazia unei ediții a Nopții Muzeelor integrate seriei de activități din programul UNESCO „Iași. Oraș al Literaturii”. Au putut fi vizitate gratuit muzeele „Ion Creangă” – Bojdeuca; „Vasile Pogor” – Casa Junimii; „Sf. Ierarh Dosoftei – Mitropolitul” și în Casa Muzeelor – Muzeul Literaturii Române, Muzeul Poezie(i), Muzeul Copilăriei în Comunism, Muzeul Teatrului Evreiesc în România, Muzeul Pogromului de la Iași. Cu ocazia acestui eveniment deosebit studenții aflați în programul de practică de specialitate la Consiliul Județean Iași au realizat o relatare personală bogat ilustrată având ca temă educația în muzeu intitulată generic „De la muzeul școlii la școala din muzeu”.
„Participarea la evenimentul „Noaptea Muzeelor”, organizat de Muzeul Național al Literaturii Române, mi-a oferit ocazia de a face o călătorie în timp și de a retrăi emoția primilor pași în drumul meu spre educație.
Muzeele pe care le-am vizitat au cuprins evoluția parcursului educațional în timp și am văzut cum era învățământul la începuturi. Am descoperit bănci vechi, manuale prăfuite, niște exponate care păstrează vie amintirea școlii de altădată. Experiența a fost una nouă și emoționantă, m-a făcut să mă gândesc cu drag la anii copilăriei și la primele lecții învățate cu emoție și curiozitate.
Merită să vizitezi un muzeu care îți amintește de o perioadă frumoasă din copilărie și, în același timp, îți oferă ocazia să compari propria experiență școlară cu cea a celor din generațiile trecute. Realizezi astfel cât de norocos ai fost să ai acces la resurse mai bune și cât de important este să valorifici șansa de a primi o educație care, cu mult timp în urmă, era mult mai greu de obținut.
Odată ce ai ieșit din muzeu ai o altă perspectivă, ai învățat ceva nou, rămâi cu impresii despre ceva la care nici nu te gândești să te documentezi.
Să vizitezi un muzeu face parte din educație!”
Diana – Elena Lupu (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Specializare Comunicare și Relații Publice)
„Ieri am avut parte de o experiență foarte interesantă și diferită față de ce făceam de obicei la facultate. Am vizitat mai multe muzee din Iași, împreună cu câțiva colegi de la practică.
Am început cu Casa Muzeelor, unde am explorat Muzeul Școlii în comunism, o întoarcere în timp care m-a făcut să realizez cât de mult s-a schimbat sistemul educațional în ultimele decenii. Am văzut bănci vechi din lemn, uniforme și manuale care mi-au dat impresia că pășesc într-o sală de clasă din anii ’70 – ’80. A fost un sentiment aparte să vezi cum arăta o zi de școală atunci, mult mai strictă și mai simplă în același timp decât acum.
Tot la Casa Muzeelor am fost si la Muzeul Literaturii Române, unde am făcut foarte multe fotografii cu tablourile și informațiile care erau scrise pe diverse panouri sau imagini despre mari personalități culturale românești precum Ion Creangă, Eminescu, Vasile Alecsandri și alte personalități culturale ale secolului XIX. Am citit despre viețile lor și am încercat să înțeleg rolul pe care l-au avut în formarea identității culturale a țării. A fost o ocazie bună să ne reconectăm cu valorile trecutului, dar și cu literatura pe care uneori o vedem doar ca materie de studiu, uitând că ea reflectă istoria și „aerul” pe care l-a respirat epoca respectivă.
Vizita la Casa Pogor a fost poate cea mai frumoasă experiență din ultimul timp. Atmosfera de secol XIX era prezentă în fiecare colț, de la mobilierul vechi, la sala unde se țineau întâlnirile Junimii. Am putut simți, pentru câteva momente, cum era să trăiești în acea vreme, în mijlocul elitei intelectuale a Iașului. În final, am ajuns și la Bojdeuca lui Ion Creangă, locul unde autorul și-a petrecut ultimii ani din viață. Simplitatea casei m-a făcut să privesc altfel opera sa, ca pe o reflecție sinceră a vieții și a lumii în care a trăit.
Toată această zi mi-a arătat că muzeele nu sunt doar locuri unde privim și atât, ci spații vii, în care putem învăța, înțelege și simți trecutul.
Vizitând aceste muzee și realizând foarte multe fotografii, mi-am dat seama cât de important este ca educația să iasă uneori din sălile de clasă și să se mute într-un spațiu viu, ca muzeul. Acesta devine astfel un instrument educațional, o „școală altfel”, unde tinerii pot vedea, atinge și înțelege concret cum arăta viața în alte epoci.
De exemplu, în Muzeul Școlii în comunism, un copil de azi poate vedea ce însemna disciplina de atunci, ce materiale erau folosite, cum se scria sau ce învățau elevii. În felul acesta, istoria nu mai este doar o lecție, ci o experiență directă. Manualele, băncile, uniformele, sunt dovezi care vorbesc de la sine.
În același timp, școala are și ea un rol important în aducerea muzeului mai aproape de elevi. Ar trebui ca profesorii să folosească aceste resurse pentru a face orele mai interactive, mai legate de realitate.
Un proiect comun școală-muzeu poate aduce beneficii pe ambele părți, elevii învață altfel, iar muzeele devin mai vizitate.”
Alin George Chițoi (Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor, specializarea Administrație Publică)
„Școala născută din muzeu sau muzeul născut din școală?
Aceasta este o întrebare care merită pusă atunci când vorbim despre evoluția sistemului de educație. Granița dintre cele două pare tot mai subțire, pentru că istoria învățământului e, în sine, o lecție ce trebuie înțeleasă și transmisă mai departe.
Totul pornește de la tradiționalismul lui Creangă și în special de la apariția primului abecedar – vreme în care școala era austeră, dar plină de sens. Elevii învățau pe bănci de lemn, neavând resurse, dar cu respect pentru carte.
În perioada comunistă, educația a devenit un instrument ideologic. Manualele începeau cu o imagine simbolică, învățământul promovând cultul personalității. Școala nu mai forma doar caractere, ci și loialități față de regim.
De la elevul care nu avea pe ce a scrie, la cel care învăța după manuale cu mesaje politice, până la elevul de azi. Școala a fost mereu oglinda societății. Iar muzeul devine locul unde această oglindă capătă claritate – un spațiu al memoriei și al înțelegerii.
Am descoperit trecutul școlii de astăzi, am redescoperit marii clasici ai literaturii și am pășit în lumea lor. Un loc în care ,,multe s-au născut și mor spre a se naște,.
Muzeele nu sunt doar locuri de cutreierat, ci spații vii care ne conectează cu trecutul. Spații ce ne dezvoltă noi perspective referitoare la cele întâmplate înaintea noastră. Sunt arii în care putem vedea personalități întruchipate în obiectele lăsate spre a le vedea cândva.”
Laurențiu Bilauca (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice, Specializare Comunicare și Relații Publice)
