Un caz comparabil cu un mare ars a fost vindecat la Spitalul Clinic de Boli Infecțioase ”Sf. Parascheva” Iași.
După aproape trei săptămâni de terapie intensivă, pentru un diagnostic deosebit de grav, sindromul Stevens-Johnson, cu evoluție imprevizibilă, un băiețel de 9 ani a putut să se întoarcă lângă cei dragi.
”Pacientul a fost admis în data de 22 iunie în unitatea noastră medicală cu un sindrom inflamator accentuat de cauză necunoscută și pneumonie diagnosticată în urma investigației radiologice. A doua zi a prezentat o erupție cutanată generalizată, papule care confluează (se unesc) și care s-au transformat în câteva zile în zone de tegument denudat (cu aspect de arsură).
S-a ridicat suspiciunea înaltă de sindrom Stevens Johnsons, diagnostic care s-a confirmat. Sindromul Stevens-Johnson (SSJ) este o afecțiune acută, rară care poate pune în pericol viața și care afectează tegumentul (cel mai mare organ al corpului uman) împreună cu mucoasele. De cele mai multe ori este provocat de administrarea unui medicament la care organismul pacientului are o reacție alergică.
În cazul pacientului nostru boala s-a declanșat în urma administrării de carbazepină, antiepileptic cu proprietăți anticonvulsivante, sedative si tranchilizante, medicație prescrisă de medicul specialist neurolog și pe care o începuse cu 2 zile înainte de apariția semnelor și simptomelor.
Prezentând aproximativ 70 la sută din suprafața corpului acoperită de leziuni grave, inclusiv la nivelul globilor oculari (pe cornee, pleoape), în cavitatea bucală pacientul întâmpina dificultăți la mestecarea și deglutiția (înghițirea) alimentelor. Gravitatea leziunilor și pericolul mare de infectare a acestora îl comparau cu un mare ars astfel că pacientul a fost admis în Terapie Intensivă. Personalul Compartimentului de Terapie Intensivă a asigurat un mediu cât mai steril posibil pentru a evita orice risc de infectare, risc ce i-ar fi putut fi fatal atât din cauza simptomatologiei prezentate cât și din cauza comorbidităților care au determinat o scădere importantă a răspunsului imun.
Tratamentul administrat a inclus terapia antiinflamatorie sistemică, tratament cutanat, analgezie multimodală(pentru calmarea durerilor) și antibioterapie profilactică pentru a preveni posibila infectarea a leziunilor. Evoluția a fost una constantă, lentă dar favorabilă.
A necesitat în primele zile de spitalizare în Terapie Intensivă oxigenoterapie pe canulă nazală din cauza insuficienței respiratorii cauzată de pneumonia cu care a fost diagnosticat la internare.
Medicii din Compartimentul de Terapie Intensivă și întreg personalul care l-a îngrijit i-au fost aproape în procesul de vindecare. ”, a declarat dr. Florin Roșu, managerul Spitalului de Boli Infecțioase Iași.
Cazul băiețelului este unul foarte rar. La spitalul ieșean au mai fost internați în ultimul an, cu acest sindrom, doi adulți.
