Luni, 13 ianuarie 2025, de la ora 17.00, Biblioteca Judeţeană „Gh. Asachi” Iași alături de Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, Facultatea de Interpretare, Compoziție și Studii Muzicale Teoretice, Uniunea Elenă din România – Comunitatea Elenă Iași, Colegiul Național „Emil Racoviță” Iași și Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” Iași, desfășoară activitatea „Confluențe culturale”.
Ziua Națională a Culturii, aniversată în fiecare an la data de 15 ianuarie va fi sărbătorită prin următorul program:
Lector univ. dr. Ina Cristea – pian și Soprana Marina Porumb – voce vor interpreta: „După ce atâta vreme” vals pe versuri de Mihai Eminescu, muzica Vasile Timiș, „Te-ai dus iubite” – cântecul Dochiței din opereta „Crai Nou” de Ciprian Porumbescu și aria „Muzica” din opereta „Valurile Dunării” de George Grigoriu.
Elevii de gimnaziu și liceu, de la Colegiul Național „Emil Racoviță” Iași coordonați de prof. Roxana-Ioana Arhire, prof. Irina Nicoleta Nechifor și prof. Simina Bădărău vor recita din opera eminesciană în engleză, franceză, spaniolă și română.
În onoarea Zilei Naționale a Culturii, tânărul Radu Roman, student anul I la specializarea Compoziție Clasică, coordonat de conf. univ. dr. Cristina Răducanu va interpreta lucrarea Arabesque nr. 1 de Claude Debussy.
Reprezentanții Comunității Elene Iași vor rosti poezii din scrierile poetului nepereche, în limba greacă din volumul de poezii bilingv (II 92734), coordonați de prof. Mirela Averikios de la Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Vasile cel Mare” Iași.
Ziua Națională a Culturii este un omagiu adus creatorilor români din toate domeniile artistice, este sărbătorită anual din 2011, în 15 ianuarie – dată reprezentativă pentru cultura românească, fiind ziua de naștere a lui Mihai Eminescu.
Poetul Nichita Stănescu se adresa geniului național în poezia „Către Eminescu”:
„Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăţ a muri vreodată” și adăuga într-un gând:
„El este însuşi destinul limbii române, şi numai un zeu nebun şi-ar putea imagina că poţi tăia o idee cu un fir de iarbă şi că poţi alăpta la sânul Căii Lactee o rază.”
